Noutăți

Monument salvat de la pieire

Turnul‑clopotniţă al bisericii fortificate din Saschiz, un monument reprezentativ pentru arhitectura săsească de secol XV, aflat în patrimoniul UNESCO, a fost restaurat prin lucrări asupra zidăriei de interior şi asupra faţadelor, s‑au amenajat scări interioare de lemn, au fost refăcute acoperişul şi pardoseala, precum şi instalaţia electrică. În cadrul ansamblului fortificaţiei au fost amenajate şi locuri de relaxare şi au fost instalate indicatoare.
Proiectul Parohiei Evanghelice C.A. Saschiz intitulat „Lucrări de reparaţii, conservare şi introducere în circuitul turistic la Ansamblul Bisericii Evanghelice Fortificate Saschiz” are o valoare totală de 2,23 milioane de lei, din care 2,16 milioane lei reprezintă finanţare nerambursabilă acordată prin Programul Operaţional Regional 2014‑2020. „Proiectul de la Saschiz a fost primul care s‑a semnat dintre proiectele noastre şi acum este primul finalizat. Un proiect şi un monument UNESCO de o însemnătate deosebită. Am anticipat că nu va fi un drum uşor. S‑a dovedit că nici nu a fost, ne bucurăm, însă, că ne aflăm în momentul acesta, este un moment frumos. Lucrările s‑au derulat excepţional“, a apreciat consultantul Elena Curean.
„Viaţa este o luptă“
După ce lăcaşul de cult cu hramul Sf. Ştefan a fost reabilitat în 2011, acum a venit rândul turnului, inspirat de Turnul cu Ceas din Sighişoara, care avusese parte de ultimele reparaţii capitale în 1832 şi fusese avariat destul de grav în timpul unui cutremur din anul 1986.
„Eu sunt foarte bucuros că ne aflăm aici! Viaţa este o luptă. Noi credem că tot turnul, în sine, este o bucată de aur şi, lângă valorile care s‑au pus în evidenţă şi care s‑au menţinut, pentru că, dacă nu s‑ar fi făcut intervenţia aceasta, paguba ar fi fost cu mult mai mare. Mulţumesc tuturor celor care au contribuit la proiect. Fiecare piatră, fiecare cui care se pune la locul lui, acolo unde trebuie, este un pas enorm înainte. Iată că turnul este o splendoare şi vrem să rămână un arătător către Cer, pe verticală, fiindcă avem nevoie să ne ridicăm privirile către Dumnezeu, care este cetatea noastră fortificată!“, au fost cuvintele preotului paroh Johannes Halmen.
Dezvoltare locală prin turism
Dacă, înainte de pandemie, complexul fortificat din Saschiz era vizitat anual de aproximativ 4.000 de turişti, conducerea parohiei şi autorităţile locale speră ca numărul acestora să crească de acum cu cel puţin 1.000. „Turnul clopotniţei îl vom deschide pentru publicul larg, pentru a arăta cum au construit bătrânii noştri, cum s‑au apărat de popoarele migratoare, cum au făcut la Saschiz un târg care se auto‑administra. Aici vom organiza şi spaţii expoziţionale. De asemenea, turiştii vor putea savura priveliştea panoramică oferită de valea care cuprinde localităţile Saschiz, Cloaşterf, Mihai Viteazu, Criţ şi Roadeş“, a mai spus Halmen.
Pentru a atrage mai mulţi oaspeţi în zonă, Primăria Saschiz a instalat în centrul localităţii o cameră video care transmite imagini în direct pe internet, iar în curând şi biserica fortificată va putea fi vizitată online. De altfel, în perioada următoare, administraţia locală îşi doreşte să redea strălucirea de altădată a zonei centrale. „Lucrarea a ieşit foarte bine, pune foarte mult în valoare tot ce înseamnă Saschiz. Comuna Saschiz a început un proiect de amenajare a pieţei centrale, astfel încât să punem în evidenţă şi turnul şi biserica. Când se va termina şi cetatea, clar, se va dezvolta şi mai mult turismul”, este de părere viceprimarul Adrian Diţă. Friedrich Gunesch, secretarul general al Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România (B.E.C.A.R.), a adăugat că sustenabilitatea acestui proiect este dată „nu numai prin punerea în valoare a monumentului, ci prin ceea ce se va realiza după aceea, în acel complex din care face parte biserica, turnul, casa parohială, celelalte clădiri”. „În acest efort trebuie incluşi oamenii de aici, comunitatea, Primăria, cei care au plecat din Saschiz şi turiştii care vor veni. Atunci se va umple de viaţă această localitate prin edificiile centrale de care are parte”, afirmă Gunesch.
„Alinarea sufletească mi‑au dat‑o strămoşii”
Cea mai riscantă operaţiune a fost restaurarea acoperişului, în vârful căruia sunt păstrate documente de o importanţă vitală din trecutul comunităţii. Pentru curatorul bisericii, Johann Schaaser, deschiderea acelei cutii metalice a constituit poate cea mai emoţionantă experienţă a vieţii sale. Mai departe, Schaaser speră că vor exista posibilităţi pentru a repara şi ceasul şi cele trei clopote.
„Eu văd turnul ca pe un soldat în comuna noastră, care dă ora exactă. Ceasul nu s‑a putut repara deocamdată, însă sperăm să se poată în viitor, ca să aibă din nou o inimă această localitate, să îi simţim pulsul. Sperăm să putem repara pe viitor şi clopotele şi să redăm întreaga funcţionalitate a turnului. «Creierul» «soldatului» este bila aceea de sus, unde sunt informaţiile date mereu generaţiile viitoare. Când le‑am scos, a fost ca şi cum mi le‑ar fi dat personal preotul Georg Simonis, care le‑a pus ultima dată acolo, în 1831, şi Johann Kraus, învăţătorul de atunci. În momentul acela unic am uitat de toate, nici n‑am mai auzit nimic în jurul meu. Când situaţia o va permite, vom face o prezentare amplă a acestor documente, într‑un cadru festiv, cu cetăţenii comunei, pentru că informaţia îi priveşte în primul rând pe ei. Mie, alinarea sufletească, care a acoperit toate nemulţumirile legate de acest proiect, mi‑au dat‑o strămoşii şi de aceea trebuie să le mulţumesc lor, în primul rând. În al doilea rând, Primăriei, care ne‑a ajutat cu o sumă de bani fără a ne pune condiţii, pentru păstrarea picturii, inclusiv a ceasului, firmei care ne‑a ajutat cu restaurarea statuetei «Bogdan» care nu era cuprinsă în proiect şi care urmează să fie montată din nou, şi Consistoriului Superior de la Sibiu pentru sprijinul financiar. Pe lângă această colaborare foarte bună pe care am avut‑o cu Consistoriul, vreau să le mulţumesc şi să le pun în vedere că, pentru Saschiz, acesta a fost doar începutul. Sunt încă tânăr, nu sunt la sfârşitul «carierei». Sper să avem o colaborare foarte bună şi în următorii 30 de ani, pentru punerea în valoare a întregului ansamblu. Turnul nu poate fi umplut de «suflet» decât prin sunetele clopotelor. Noi ne‑am propus, pentru următorii ani, să aducem din nou mai mult suflet în această localitate, pornind din inima ei, care înseamnă casa parohială, căminul cultural, tot ansamblul şi să punem pe picioare un centru cultural şi de întâlnire între generaţii, între persoane, între enoriaşi. dar va dura, cu siguranţă, este un drum lung. Am început colaborarea cu saschizenii plecaţi în Germania şi, pentru dânşii, faptul că am putut restaura acest turn, care le‑a rămas în inimă, a fost un mare semnal de încredere că putem face ceva împreună. Este un început foarte bun datorită acestui turn. Cei care sunt plecaţi dincolo primesc, astfel, speranţă. Ştiu că nu se strică nimic din cele ce au lăsat ei în urmă. Rămân acolo şi cineva are grijă de ele. Am început colaborarea asta cu cei plecaţi dincolo. Nu‑mi vine să cred că, mai ales celor de generaţia mea, care mai mult au crescut acolo, le e dor de locul ăsta şi nu ştiu de ce. Am început un parteneriat foarte bun, cu şedinţe lunare cu ei, online, e ca şi cum ar fi aici. Vedem că există viitor“, a mărturisit Johann Schaaser.

Descoperă sufletul Transilvaniei

Inițiativa „Descoperă sufletul Transilvaniei” își propune să promoveze turismul cultural în jurul bisericilor fortificate transilvănene. Proiectul, fondat sub auspiciile episcopului, încurajează vizitatorii să se aventureze într-o „călătorie spre interior”, astfel încât călătoria să devină o experiență de reflecție și descoperire. Are ca scop și promovarea Transilvaniei și implicit a patrimoniului săsesc al bisericilor fortificate.
În calitate de administrator al patrimoniului cultural al sașilor transilvăneni, renovarea și conservarea bisericilor fortificate este o chestiune apropiată de sufletul Bisericii Evanghelice din România. Prin proiectul „Descoperiți sufletul Transilvaniei”, biserica ar dori să strângă fonduri prin promovarea turismului pentru a păstra acest peisaj cultural unic. Scopul este de a profesionaliza activitatea de bază a bisericilor și castelelor individuale și de a introduce standarde de calitate pe termen lung.
Informații și detalii despre proiect pot fi obținute de la Consistoriul de stat al EKR, prin liderul proiectului Rev. Dr. Stefan Cosoroabă, adresa str. General Magheru 4, RO-550185 Sibiu-Hermanstadt, e-mail: ekr@siebenbuerger.de

Circuitul turistic al Bisericilor Fortificate din Transilvania

Reprezentanții Bisericii Evanghelice din România estimează că, atunci când vor fi ridicate restricțiile impuse pentru prevenirea răspândirii pandemiei de Covid 19, aproape 1.000.000 de turiști vor vizita, anual, 53 din cele mai importante biserici fortificate ale sașilor din Transilvania, între care și cea de la Saschiz. Intrarea se poate face pe baza unui card care asigură accesul în toate aceste biserici.
50 de lei
Încă din 2017, turiștii au la dispoziție „Cardul Transilvania“ cu care pot vizita 53 de biserici fortificate săsești. Prețul este 50 de lei, și a fost realizat în cadrul unui proiect numit „Descoperă sufletul Transilvaniei“. Cardul va redeveni activ de îndată ce măsurile impuse de autorități privind pandemia vor fi ridicate.
Din 2013
«Descoperă sufletul Transilvaniei» organizează turismul cultural în bisericile fortificate din anul 2013, acest lucru realizându-l mai ales prin pașaportul de vacanță, Transilvania Card. Din cele 160 de biserici medievale și fortificate aflate în patrimoniul Bisericii Evanghelice C.A. din România (și nu numai), doar o parte sunt deschise turismului. Cele mai importante 53 însă sunt cuprinse în circuitul Transilvania Card. Sunt cuprinse toate bisericile UNESCO (Câlnic, Valea Viilor, Biertan, Viscri, Saschiz, Prejmer, Dârjiu), bisericile medievale din cele șapte orașe săsești (Sibiu, Mediaș, Bistrița, Brașov, Orăștie, Sebeș, Sighișoara), precum și altele de importanță turistică, cum ar fi Cisnădioara, Cârța, Hărman, Cincșor sau Mălâncrav.
Disponibil și online
„Cardul Transilvania“ se poate cumpăra atât din librării, biserici săsești din Sibiu, Mediaș, Sighișoara, Râșnov, Biertan, Miercurea Ciuc, Brașov, Timișoara și Cluj-Napoca, dar și on-line, de pe site-ul www.transilvania-card.ro. Acest card se vinde cu o hartă a bisericilor fortificate la prețul de 50 de lei. Harta este disponibilă în variantele germană/română și engleză/română. De asemenea, există un calendar cultural pentru zona bisericilor fortificate, care centralizează evenimentele deschise publicului larg.

Ceramica transilvăneană în albastru de cobalt

Ceramica tradițională din Transilvania a trezit mereu interesul specialiștilor, colecționarilor, dar și pasionaților de artă, în special datorită aspectului frumos și originalității ei.

Centru renumit la Saschiz

Ceramica de la Saschiz e cu adevărat remarcabilă, aici dezvoltându-se un renumit centru de olărie săsească. La faima olarilor de aici a contribuit decisiv calitatea produselor și, îndeosebi, modul de prelucrare a vaselor. Datorită formei și tehnicii de fabricare și decorare, lucrările lor sunt cunoscute și sub denumirea de „ceramica transilvăneană în albastru de cobalt” sau „ceramica sgrafitată”. Originea acestui tip de ceramică se presupune că provine din zona Boemiei sau Moraviei și ajunge în Transilvania pe la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Tradiția merge mai departe

Locuitori inimoși ai Saschizului de azi păstrează tradiția cu sfințenie. În cadrul unui proiect al Fundației ADEPT Transilvania, implementat cu sprijinul Camelia Botnar Foundation și Primăria Comunei Saschiz, în comună funționează Atelierul de ceramică de Saschiz. „Ceramică de Saschiz. Ştiați că puteți să vă faceți propriile modele la noi în atelier? Marinică al nostru abia aşteaptă să vă îndrume“, transmite Fundația ADEPT Transilvania.

Secrete ascunse

„Sașii care au locuit în Saschiz de-a lungul anilor, nu erau doar agricultori. În baza drepturilor pe care le aveau, au dezvoltat și bresle meșteșugărești, în cadrul cărora se transmitea taina meșteșugului.
Pe teritoriul comunei Saschiz, documentele vorbesc despre meșteri olari care și-au făcut loc printre  breslele tradiționale ale vremii. În certificate sunt menționați pentru prima dată cojocarii, urmați de cizmari, fierari, dogari și olari. În secolul al XVII-lea exista în Saschiz și o breaslă de olari având clauza de ordine și dreptate, dar prin moartea meșterilor și alte schimbări s-a destrămat, cu timpul.
Acești meșteri olari au ajuns pe meleagurile saschizene printr-o conjunctură destul de nefavorabilă lor, dar în conducerea comunei au găsit înțelegere și un loc unde să își desfășoare vestita activitate.  
Despre vasele saschizene s-a scris mult în literatura relevantă, fără însă a se aprofunda sursa documentelor din istoria acestei ramuri de comerț“, dezvăluie Centrul de Informare Turistică Saschiz.

Atelier, producător de ceramică
Program vizitare: 9-16
Tarife: - 2 persoane: 70 RON
          - 4 persoane: 120 RON
          - de la 5 la 10 persoane: 200 RON (spatiul nu permite un grup mai mare de 10 persoane)