"O șansă de a ne confrunta cu noi înșine"
Pr. Dr. Stefan Cosoroabă, Cisnădioara
A patra săptămână înaite de sărbătoarea Paștelui evanghelic - Pr. Dr. Stefan Cosoroabă, Cisnădioara
Iubiți creștini!
Un pacient disperat spune medicului psihatru: ”Oriunde merg, trebuie să mă iau cu mine, și asta îmi strică tot cheful!” De ce fugi și la ce năzuiești, ambele sunt în tine.
Nu există altă variantă. Întodeauna ne luăm pe noi înșine cu noi. Luăm cu noi puterile și slăbiciunile noastre, speranțele și temerile noastre. Le luăm peste tot. O facem și în zilele acestea ciudate. La fel însă făceau și oamenii, care l-au abordat pe Mesia, vrând să îl însoțească. Au fost trei la număr, cu care El a intrat în vorbă. Dar primul s-a speriat de duritatea cerințelor, al doilea nu s-a putut dezice de obligațiile familiare, al treilea era prins în tradiții respectabile.
Astfel încât nici unul din cei trei nu s-a putut decide în final pentru ucenicie. Dar sub linie, toți trei au fost supuși aceleași provocări. Fiecare din ei subscria total țelul final, dar: Ar fi trebuit să-și ieie sinele cu ei în ucenicie și pribegie. Să plece la drum propriul EU, cu obișnuițele dobândite, cu responsabilitățile asumate, cu teama de cea ce o să vină. Și acest lucru le-a fost peste poate. La fel și în timpurile actuale trebuie să ne luăm Eu-ul cu noi: În fiecare discuție, în fiecare comentariu făcut pe net, în fiecare apel de pe telefon și bineînțeles în fiecare zi de autoizolare. Nu este deloc simplu să fi cu tine însuți. Și nu este iarăși simplu să fii mereu înconjurat de aceeași oameni. Aceleași scenarii, aceleași discuții și aceleași temeri. Eu-ul devine din ce în ce mai recalcitrant. Cu cât mai puțină lume este în jurul meu, cu atât mai nestăvilit felul meu de a fi iese la iveală.
Dragi prieteni, citim și ascultăm pedearândul același sfat. Să privim timpul acesta de distanțare și liniște social ca o șansă. Șansa de a ne confrunta cu noi înșine. În alte vremuri dăm din umeri și spunem: ”Nu am timp pentru așa ceva!” Și e corect. Avem extrem de puțin timp pentru lucrurile de bază și de de profunzime ale vieții. Sarcinile zilnice ne controlează. Acum însă, acest timp ne este dăruit. Viața de după încremenirea de acum va continua. Putem să ne folosim de aceste zile, ca să transformăm ”stricătorul de chef” din noi într-un ”purtător de speranță”.
Ne rugăm:
Doamne, atotputernice Părinte, dăruiește-ne tărie și nădejde bucuroasă, ca timpul care va urma să devină un timp al liniștei împlinite, ca Euul nostru lăuntric să nu ne poticnească ci dimpotrivă să ne fie sprijin, ca familiile și prietenii noștri să treacă cu bine și călăuziți prin toate încercările. Amin!
Cântectul: 299 "Jesu geh voran" ("Pe al nostru drum")
O săptămână liniștită și binecuvântată vă urează
Pfr. Dr. Stefan Cosoroabă