A treia săptămână înainte de sărbătoarea Paștelui (evanghelic)
Pr. Stefan Cororoabă (Cisnădioara)
Printre cei care urcaseră să se închine la sărbătoare erau și greci. Aceștia au venit la Filip, cel din Betsaida Galileii, și l-au rugat: ”Domnule, vrem să-L vedem pe Isus.” Filip a venit și i-a spus lui Andrei; Andrei și Filip auf venit la Isus. Isus le-a răspuns: ”A venit ceasul să fie preamărit Fiul Omului. Adevărat, adevărat vă spun, dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce muld rod. (Ioan, 12,20-24)
Iubiți creștini!
Ziua în care vei putea fi recunoscător pentru fiecare lucru mărunt – pentru trenul care circulă; pentru apa, care curge din robinet; pentru lumina care ne luminează camera când comuntăm întrerupătorul, pentru așternutul curat din patul tău – în acea zi inima ta se va umple de o recunoștință profundă și vei avea o bucurie aproape nesfârșită.
A trecut o săptămâmnă de când țara și-a redus turația motoarelor. Toți ne strădium să găsim un ritm de viață nou: cum continuăm cu familia, cu munca, cu fabrica, cu școala, cu toate cele care ne-au umplut ziua până mai ieri? Nimeni nu a găsit încă echilibrul mulțumitor, dar poate un lucru a devenit deja cert: viața noastră continuă, chiar dacă trebuie să renunțăm la multe lucruri. Ne acomodăm cu o lume nouă.
La acceptarea renunțării ne poate ajuta Biserica cu înțelepciunea ei verificată în secole. Ea dintodeauna cheamă periodic creștinătatea la postire. Sigur, în ultimii ani nimeni nu a mai luat chiar în serios postul, prea ni s-au înălțat năzuințele spre cer. Nici o dorință nu mai părea nelalocul ei. Dar înțelepciunea postului ne învață, că renunțarea nu însemnă pierdere. Postul este o perioadă în care ne limităm conștienți, pentru a putea vedea din nou ceea ce într-adevăr este important. Nu este telefonul care trebuie să fie mai performant decât al prietenului, nu este concediul cu totul inclus. Nu sunt progresele permanente la muncă și nici chefurile grozave cu oameni cool.
Importante sunt lucrurile mărunte ale vieții pentru care din păcate am avut prea puțin timp și le-am trecut cu vederea. Acum reintră pe prim plan. Apa care curge la robinet, lumina care îmi umple camera la comanda întrerupătorului… oamenii de care am fost prea aproape ca să-i mai vedem și să le mulțumim, sănătatea, căminul nostru aranjat, prieteniile, buchetul de flori, cuvântul speranței și al dragostei. Tot ce este de la sine înțeles, de fapt chiar nu este. Cine și-ar fi putut imagina acum două săptămâni, că o ieșire cu prietenii la Mall devine un deziderat de neatins. Și iată, că s-a întâmplat întocmai.
Isus Hristos folosește pilda bobului de grâu pentru a ne explica același lucru. Este amintit un plugar, care renunță la un sac de grăunțe, pentru a obține în schimb un câmp întreg de spice. Deci renunțarea nu este pierdere. Desigur: Isus ne orientează cu pilda aceasta către Vinerea Mare și ziua de Paște, atunci când El va fi răstignit, ca să aducă viață tuturora. Renunțarea Lui este pentru noi câștig. Pentru todeauna.
Doamne Dumnezeule, învață-ne că vremurile de renunțare și limitare sporesc bucuria vieții. Ia de pe umerii noștri toată nesiguranța zilei de azi și teama pentru ziua de mâine, chiar dacă viața noastră cotidiană nu mai este, ce a fost până acum, și țelurile noastre s-au pierdut. Ocrotește pe toți cei care ne sunt importanți.
Amin.
Cântec „Korn das in die Erde“ (Bobul care s-a jertfit)
O săptămână binecuvântată!
Pr. Stefan Cosoroabă (Cisnădioara)