Trauer
Begräbnis in Zeiden (Bild: Privat)
Einer der wichtigsten Dienste der Evangelischen Kirche in dieser Zeit ist die Begleitung von Trauernden, denn ja: es wird auch weiterhin „normal“ gestorben. So fanden seit Beginn der Ausgangsbeschränkungen regelmäßig Beerdigungen auf unseren Friedhöfen statt. Die staatliche Gesetzgebung erlaubt Trauerfeiern mit nur acht Beteiligten. Davon legt Pfarrer Andreas Hartig Zeugnis ab.
Die Kirchengemeinden Zeiden und Heldsdorf mussten sich in einer Woche gleich von drei Mitglieder trennen. Zu der speziellen Trauerfeier gehören Mundschutz und Handschuhe in Distanz dazu, aber der Trost des Evangeliums bleibt unbeschadet. Die Trauerfeier wird nicht mehr in der Kapelle, sondern direkt am Grab gestaltet. In diesem Zusammenhang soll exemplarisch die originale Verkündigung am Grabe von S. N. allen zugesprochen werden (in rumänischer Sprache), die sowohl Trost als auch Zeitdokument an diesem Karmittwoch ist.
Der Verstorbene S. N. war Witwer und ihm fortgeschrittenen Alter. Obgleich Rumäne, ist er seiner sächsischen Frau in die evangelische Kirche gefolgt und war auch im Rahmen der Möglichkeiten auch Kirchgänger. Nach dem Tode seiner Frau blieb er allein und wurde von Familie und Nachbarn versorgt. Die Familie ist durch die Konfirmation seiner Urenkelin in der Kirchengemeinde wieder sichtbar geworden. Die Mutter ist Krankenschwester. Die gesamte Zeidner Ambulanz wurde positiv auf Covid-19 getestet, so dass sie geschlossen wurde und die Mutter – samt allen Kolleginnen, die positiv getestet wurden – mussten ins Kronstädter Krankenhaus. So konnten am Grabe nur ein Teil der Nachkommen stehen. Dazu bewegte sie innerlich auch die Frage nach dem Schicksal der erkrankten Familienangehörigen und ob sie vielleicht auch angesteckt wären.
Im folgenden geben wir die Predigt von Pfarrer Andreas Hartig vollinhaltlich wieder. (Red. SC)
Intristată familie! Astăzi, în aceste timpuri grele pentru toți oamenii, trebuie să ne luăm rămas bun de la fratele noastru adormit S. N. Cu siguranță am fi vrut să o facem altfel, cu mai mult timp, cu mai multă liniște. Cu sigurantă ar fi vrut să îl conducă intreaga familie, rudele, cunoscuții, prieteni și vecini pe ultimul drum. Insă aceste împrejurări cu care ne confruntăm cu toții, mai ales familia Dumneavoastră, nu au permis-o. Iar aceasta face, ca acest rămas bun să fie cu atât mai greu pentru noi toți, dar mai ales pentru Dumneavoastră cei apropiați. Și totuși trebuie să o facem. Și o facem cu o oarecare împăcare, că Dumnezeu i-a dăruit fratelui nostru adormit până la urmă 96 de ani. O facem și cu mulțumire, că l-am avut lângă noi și că ne-a făcut parte la tot ceea ce ține de persoana și personalitatea lui. Nu în ultimul rând o facem și cu serenitatea, că Dumnezeu l-a izbăvit de slăbiciunea trupească.
In aceste clipe de tristețe dorim să ne îndreptăm gândurile și spre un cuvânt din Sfânta Scriptură, care să ne aline durerea sufletească și să ne dea nădejde, că Dumnezeu nu ne părăsește în nici un timp al existenței noastre: nici in tinerețe, nici la bătrânețe, nici în aceste timpuri grele, dar nici în moarte.
Isaia 43,1 „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.“ Așa scrie profetul Isaia din Vechiul Testament. Intr-adevăr un cuvânt de mângâiere, care vrea să ne ia frica: frica de timpurile în care trăim, frica de boală, dar și frica de moarte.
„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc.“ Acest verset dorește să ne asigure de faptul că noi creștinii suntem iubiți și ocrotiți de Dumnezeu pe tot drumul vieții noastre. Acest lucru este valabil chiar și în aceste momente. Tot ceea ce trebuie să facem ca s-o simțim, este să ne încredințăm lui Dumnezeu, pentru că El vrea să ne conducă din deșertul amărăciunii înspre văile verzi și bogate ale liniștii sufletești. Precum face un pastor bun, care are grijă de turma sa, să primească cea mai bună hrană și cea mai clară apă, așa cum zice și psalmul 23.
„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc“. Aceasta este făgăduința lui Dumnezeu către noi și către toți cei care în aceste zile sunt încercați de frică.
Și acum când gândurile noastre se îndreaptă spre fratele nostru adormit, putem cu certitudine spune: “Nu te teme de nimic”. Dumnezeu l-a izbăvit de toată suferința. Dumnezeu l-a chemat în casa cerească, “căci Eu te chem pe nume: ești al Meu”, spune versetul.
Lăsați-ne să ne închipuim puțin acest lucru: Noi toți avem un Tată in ceruri. Așa ne și rugăm: Tatăl nostru, care ești în ceruri! El ne cunoaște pe toți încă de când am fost în pântecele mamei noastre. Incă de atunci El ne-a format, ne-a binecuvântat și ne-a înzestrat cu haruri, de care ne folosim în viață și cu care suntem chemați să slujim aproapele nostru. De la El am venit și înspre El ne întoarcem. “căci Eu te chem pe nume: esti al Meu”. Dumnezeu l-a cunoscut și pe fratele nostru adormit.
L-a condus mereu prin viață, prin altfel de timpuri grele, prin război, prin comunism și i-a dat întotdeauna puterea să-și ducă crucea mai departe. Acuma Dumnezeu îl va conduce mai departe dincolo de moarte, spre viața veșnică, căci drumul lui Dumnezeu cu noi nu se termină nici în moarte. De aceea putem să îl lăsăm să plece în mâinile lui Dumezeu, pentru că cine se încrede în El, va avea parte de desăvârșire în casa cerească.
Acest cuvânt din Sfânta Scriptură, îndurerată familie, vrea să ne vorbească și nouă. Ea vrea să ne fie ca o busolă, care să ne arate direcția în viața noastră. Acest cuvânt ne făgăduiește putere și curaj și ne ia frica, pe care noi o simțim în aceste zile. “Nu te teme de nimica, căci Eu te izbăvesc.” La răscruce de drumuri putem păși cu certitudine și curaj, căci oriunde ne-am duce, nu suntem lăsați singuri pe acest drum. Suntem conduși de Cel ce ne cunoaște numele, de Cel ai cărui copii suntem. Oriunde ne-am afla in viață, jos la pământ sau pe culmile fericirii, Dumnezeu va fi mereu lângă noi, dacă inimile noastre sunt deschise pentru El.
Sunt convins, că Dumnezeu vrea și este alături și de familia dumneavoastră în aceste zile. Și ne rugăm Tatălui ceresc, să-și țină mâna ocrotitoare asupra lor și să-i însănătoșească la trup, dar și la suflet.
Cine se încrede in Domnul acela nu se va pierde pe drumurile vieții, nici în momente de cumpănă, precum le trăim în zilele noastre.
„Nu te teme de nimica, căci Eu te izbăvesc.“ Dumnezeu este orientarea noastră în viață, care ne dăruiește certitudinea, că vom trece peste orice obstacol. El ne arată drumul și ne însoțește spre o viață nouă. Căci viața va invinge și de data aceasta. Asta este și semnificația sărbătorii de Paște, pe care o vom sărbători în curând.
Intristată adunare, îndurerată familie, fratele nostru adormit a ajuns în casa cerească. Nu mai trebuie să ne facem griji pentru el. El este în mâinile milostive a lui Dumnezeu, fără durere, fără suferință și fără lacrimi. Acest cuvânt al profetului Isaia să vă călăuzească și pe voi, pe toate drumurile voastre și să vă mângâie oricând simțiți nevoia de mângâiere sufletească. Pentru că acest lucru vrea să fie cuvântul lui Dumnezeu: izvor de mângâiere, de speranță, de vindecare și de o viață nouă.
„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.“
Amin.